---

Riscul de infarct miocardic: „Ucigașul tăcut” și cum să iei controlul asupra sănătății tale

Când vorbim despre infarctul miocardic (moartea unei porțiuni din mușchiul inimii din cauza opririi fluxului de sânge), majoritatea oamenilor se gândesc la un eveniment brusc, precedat de dureri intense de piept care apare mai ales la bătrânețe. Realitatea clinică este, însă, mult mai insidioasă.

Aproximativ 25% (până la 30% în anumite studii) dintre persoanele care suferă un infarct miocardic acut nu au prezentat niciun simptom de avertizare anterior. Au fost sănătoși și primul simptom a fost infarctul.
Mai mult, o proporție semnificativă dintre aceștia suferă un stop cardiac (încetarea bruscă a funcției de pompare a inimii) și decedează chiar la primul episod.

Cei care supraviețuiesc unui infarct rămân, de cele mai multe ori, cu sechele ireversibile. Țesutul cardiac mort nu se poate regenera, fiind înlocuit cu țesut cicatricial, ceea ce duce la scăderea capacității de efort (insuficiență cardiacă – incapacitatea inimii de a pompa suficient sânge pentru nevoile organismului). Acest lucru nu doar că le reduce considerabil calitatea vieții, dar le și scade semnificativ durata de viață.

Bolile de inimă nu apar brusc. Ele încep în copilărie.

Mult timp s-a crezut că ateroscleroza (procesul de îngroșare și rigidizare a arterelor datorat depunerii de plăci de aterom – acumulări de colesterol, grăsimi și calciu) este o boală a bătrâneții. Totuși, studiile clinice realizate pe tineri – precum autopsiile efectuate pe soldații decedați în războaiele din Coreea și Vietnam – au arătat că leziunile aterosclerotice avansate erau deja prezente la bărbați cu vârsta de 20-22 de ani.

Studii ulterioare, precum Pathobiological Determinants of Atherosclerosis in Youth (PDAY), au confirmat că primele modificări la nivelul arterelor coronare (vasele de sânge care irigă inima) sub formă de „striuri grase” (fatty streaks) pot fi depistate încă de la vârsta de 10 ani. Copiii și tinerii au o capacitate uriașă de reparare a țesuturilor, motiv pentru care aceste modificări nu produc simptome. Însă, dacă factorii de risc sunt prezenți, modificările progresează lent sau mai rapid dar constant pe parcursul deceniilor.

Ce declanșează de fapt progresia bolii?

Relevant pentru evoluția bolii este stilul de viață. Ce înțelegem prin stilul de viață modern ? Încărcătura toxică (poluarea aerului, fumatul sau expunerea la substanțe chimice), dieta „modernă” (bogată în zahăr, carbohidrați rafinați și uleiuri vegetale ultra-procesate) și stresul cronic printre altele formează terenul perfect pentru apariția inflamației cronice și a rezistenței la insulină (când celulele corpului nu mai răspund eficient la insulină, ducând la creșterea glicemiei și insulinei). Acești factori accelerează acumularea de plăci de aterom.

Din punct de vedere clinic, se consideră că până la o îngustare (stenoză) a lumenului coronarelor de aproximativ 70% nu apar simptome precum angina pectorală (durere toracică declanșată de efort din cauza aportului insuficient de oxigen la inimă). Totuși, un aspect crucial trebuie specificat aici: majoritatea infarctelor nu se produc din cauza plăcilor stabile care blochează artera cu peste 70%, ci din cauza ruperii plăcilor vulnerabile care blochează artera doar cu 30-50%. Prin urmare, persoanele cu îngustare mai mică de 70% fac infarcte destul de des, și nu „mai rar”, tocmai pentru că aceste plăci instabile se rup brusc și formează un cheag care blochează complet vasul de sânge.

Cum îți evaluezi riscul și când trebuie să mergi la medic?

Având în vedere că boala tace până când lovește, întrebarea nu este dacă trebuie să te controli, ci când și cum.

Ce poți face singur, acasă:

1. Raportul talie/șold: Cum se măsoară:
   • Talia: la nivelul ombilicului (cel mai îngust punct sau mijloc între ultima coastă și creasta iliacă) — standard.
   • Șoldurile: la nivelul cel mai lat (de obicei peste fese).
   • Raport = circumferința taliei ÷ circumferința șoldurilor.
     Praguri WHO (Organizația Mondială a Sănătății):
   • Bărbați: ≥ 0,90 = risc crescut (obezitate abdominală).
   • Femei: ≥ 0,85 = risc crescut.
     Aceste valori indică un risc mai mare de grăsime viscerală (în jurul organelor), ceea ce crește șansele de boli de inimă, diabet tip 2, hipertensiune etc.
2. Măsurarea tensiunii arteriale: Monitorizează-ți tensiunea acasă, în repaus. Valori constant peste 130/80 mmHg necesită atenție.

Analize de laborator relevante (pe care le poți solicita):

• HOMA-IR: Un calcul matematic (pe baza glicemiei și insulinei aflate pe nemâncate) care evaluează rezistența la insulină. Un scor crescut arată că metabolismul tău începe să cedeze.
• hsCRP (Proteina C Reactivă de înaltă sensibilitate): Un marker al inflamației sistemice. Valori crescute sugerează inflamație în corp, inclusiv la nivelul vaselor de sânge.
• Raportul HDL / Trigliceride: Mai important decât valoarea totală a colesterolului este raportul dintre trigliceride (grăsimile din sânge) și HDL (colesterolul „bun”). Un raport sub 2 este ideal. Trigliceride mari și HDL scăzut = risc cardio-metabolic crescut.
• HbA1c (Hemoglobina glicozilată): Arată media glicemiei (zahărului din sânge) din ultimele 2-3 luni.

Când să te prezinți la medic?
Dacă observi valori anormale la parametrii de mai sus, dacă ai antecedente familiale de boli cardiovasculare la vârste tinere, sau dacă experimentezi orice disconfort toracic (chiar și sub formă de presiune, arsură sau indigestie) la efort fizic sau stres, este momentul să consulți un medic cardiolog. Medicul poate recomanda investigații imagistice (cum ar fi un scor de calciu – vizualizarea calciului depus pe artere prin tomografie computerizată).

Ce poți face chiar acum pentru a-ți reduce riscul?

Indiferent dacă ești sau nu amenințat în acest moment de un risc cardiovascular crescut, intervențiile asupra stilului de viață sunt coloana vertebrală a prevenirii. Iată măsurile esențiale pe care trebuie să le iei:

• Igiena luminii: Expunerea la lumină naturală în primele ore ale dimineții și evitarea luminii albastre de la ecrane după apusul soarelui, pentru a regla ritmul circadian (ceasul intern al corpului).
• Igiena somnului: Asigurarea a 7-8 ore de somn de calitate, într-o cameră răcoroasă și întunecată, esențial pentru repararea vasculară.
• Dieta: Adoptarea unei alimentații bazate pe alimente integrale, neprocesate, bogate în nutrienți, cu eliminarea zahărului rafinat și a grăsimilor inflamatorii.
• Activitatea fizică: Mișcarea zilnică, care ajută la menținerea elasticității vaselor de sânge și la metabolizarea glucozei.
• Optimizarea microbiomului: Susținerea florei intestinale (bacteriile bune din tubul digestiv) prin consumul de fibre și alimente fermentate, microbiomul având un rol direct în reglarea inflamației sistemice.
• Reducerea încărcăturii toxice: Evitarea fumatului, limitarea consumului de alcool și reducerea expunerii la plastice și substanțe chimice din mediul înconjurător.
• Reducerea stresului: Practicarea meditației și a exercițiilor de respirație (cum ar fi respirația diafragmatică) pentru a scădea tonusul sistemului nervos simpatic (responsabil pentru reacția „luptă sau fugi”) și a activa sistemul parasimpatic (cel de relaxare și reparare).

---

Detalii și planuri concrete de acțiune pentru a reduce riscul dumneavoastră de ateroscleroză și implicit infarct miocardic găsiți pe pagina noastră în zona clienților.

Referințe clinice și studii de referință:

1. Infarctele silențioase și mortalitatea:

• National Heart, Lung, and Blood Institute (NHLBI) – Framingham Heart Study. Studiile pe termen lung arată că aproximativ 25-30% din infarctele miocardice sunt asimptomatice sau atipice și sunt asociate cu un prognostic la fel de sever ca și infarctele simptomatice.

1. Începutul aterosclerozei la vârste tinere:

• Enos WE, et al. „Coronary disease among United States soldiers killed in action in Korea; preliminary report.” JAMA (1953). A demonstrat prezența aterosclerozei la soldați cu vârsta medie de 22 de ani.
• McNamara JJ, et al. „Coronary artery disease in combat casualties in Vietnam.” JAMA (1971).
• Strong JP, et al. „Prevalence and extent of atherosclerosis in adolescents and young adults: implications for prevention from the Pathobiological Determinants of Atherosclerosis in Youth Study.” JAMA (1999). A documentat striurile grase și leziunile avansate începând de la vârsta de 10-15 ani.

1. Ruperea plăcilor de aterom <70% vs. Stenozele severe:

• Falk E, et al. „Coronary plaque disruption.” Circulation (1995). Studiul detaliază faptul că majoritatea infarctelor acute sunt cauzate de ruptura unor plăci vulnerabile care nu cauzau anterior o obstrucție severă (sub 70%), explicând de ce pacienții asimptomatici pot face infarct brusc.

1. Markeri de laborator (HOMA-IR, hsCRP, Trigliceride/HDL):

• Ridker PM, et al. „C-reactive protein and other markers of inflammation in the prediction of cardiovascular disease in women.” New England Journal of Medicine (2000). Validează hsCRP ca predictor independent pentru evenimente cardiovasculare.
• Reaven GM. „The insulin resistance syndrome: definition and dietary approaches to treatment.” Annual Review of Nutrition (2005). Susține utilizarea HOMA-IR și a raportului TG/HDL ca indicatori ai riscului cardiovascular legat de rezistența la insulină.